Strofe pentru vânt

Nu te cunoaște nimeni!…
Și totuși , te simțim cum mergi cu noi alături, pe câmp
și prin orașe, și cum îți schimbi ființa – proteic anonim –
cu suflet de duhovnic și gesturi de cravașe…

Nu te cunoaștem nimeni!…
Dar știm că tu respiri prin noi și-n orchestrarea naturii,
când s-agită, tu ești când piculina cu scurte ciripiri, când toba
unisonă cu răcnete de vită…

Nu te cunoaștem nimeni!…
Dar știm că ne ești frate, deși, mergând alături, rămânem
tot străini, și când ne mângâi fruntea și holdele bogate, și când
ne smulgi copacii din câmp și din grădini…

Când negrele corăbii cu pântecele pline te simt în pânze,
gata cu ele să pornești, noi știm că-ndestularea sosește, și cu
tine sosesc și mateloții, și noile povești…

Și tot așa, pe dealuri, când morile-și iau zborul, și aripile-ți
cântă un imn de preamărire, noi știm că Don Quijote e-nvins,
și-nvingătorul ești tu, ce ne-aduci pâine, belșug și fericire.