Caută
Close this search box.

Sosesc corăbiile

Sosesc corăbiile,
Vino,
Să le vedem cum intră-n port –
Să le vedem cum, obosite de-atâta luptă cu furtuna,
Își lasă ancorele grele să cadă una câte una,
Așa cum fiecare parcă și-ar îngropa câte un mort!…

Sosesc cu pânzele umflate,
Ca niște sânuri de femeie
Pe care-o bluză pătimașă le-a-nvinețit de sărutări,
Și parcă-aduc cu ele toată splendoarea vechilor serbări
În cinstea lui Neptun –
Temutul stăpân al Mărilor Egee.

Sosesc din larg, misterioase,
Ca niște semnse de-ntrebare…
Nu știm din care fund de lume –
Din răsărit,
Sau din apus –
Dar știm că ori de unde pleacă
Ne-aduc vești noi și-ndestulare…
Sosesc corăbiile…
Vino,
Să le-ntrebăm ce ne-au adus!…

LICHIDĂRI