Semnul

Eu l-am rugat pe mire, cu lacrimi l-am rugat
Să-mi dea un semn din ceruri ca sa-i cunosc iubirea
S-o văd cum curge-n valuri, îmbrățișând zidirea
S-o văd cum arde-n toate, cu focul ei curat.

S-a-nduplecat stăpânul a toata miluirea,
Din cerul slavei Sale un tainic semn mi-a dat
Dar nu era iubirea nici valul neîntinat,
Nici flacăra, ci semnul întrece semuirea.

O, cum nu sunt oglindă, sau fața mării line,
Să pot răsfrânge semnul, așa cum l-am văzut,
Sau cum voi spune taina, cu graiul meu de lut?

Eu l-am simțit pe mire că-I însuși lângă mine,
El însuși semn din ceruri al dragostei depline,
Și mi s-a dat în taină așa cum l-am cerut.