Colinde pentu Iisus

Afară vântul sa-ntetit
Și ninge nu știu unde.
Pe ulițe apar copii,
E vremea de colinde.

Din poartă-n poartă se opresc
Și cântă pe la gazde,
Iar gospodinele roiesc
Cu nuci și mere coapte.

Și merg pe ulițe râzând
Și cad și se ridică,
Doar câte-un câine mai flămând
Le dă prilej de frică.

Și cerul le trimite vești
Și-ncepe ca să cearnă
Zapadă albă, fulgi de nea,
O mantie de iarnă.

Răsuna satul de colinde,
Nimic n-ar fi de spus,
Însă colindul de copil
Ajunge până la Iisus.

Copii se întorc spre case
E noapte și e frig,
Au început să simtă asta,
Mușșcand cu greu dintr-un covrig.

De sus din cer, Iisus Hristos
Privește-ngândurat,
Copiii-aceștia minunați
Pe El l-au colindat.