Rugă pentru ziua mea onomastică
lui I. G. Duca
Mă caut şi nu mă găsesc!…
Mă caut în vechiul ogor strămoşesc ―
În grâu, în porumb şi-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Şi-n focul din casă
Şi-n gloata de-afară,
Şi-n toţi răposaţii ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic…
Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc!…
Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Şi drumul trosneşte sub paşii greoi,
Mă caut şi-n larma vieţii de-acum,
Şi-n pacea vieţii de-apoi…
Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Şi-n ghioc…
Mă caut şi-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele şterse…
Dar nu mă gândesc.
Zădarnic mă caut, că nu mă gândesc…
Părinte!…
Ce vină mă face s-alerg
Cu gândul şi fapta spre morţii de ieri,
Că urmele mele din lume se şterg
Şi nu mă găsesc nicăieri?…
Ce vină mă face să nu mă găsesc
Când tot mai trăiesc?…