Romanţă tahitiană

Tehura — neagră orhidee —
Nu eşti nici floare,
Nici femeie!…
Dar, orice-ai fi — aşa cum eşti —
Nu-ţi cer să-mi juri că mă iubeşti…
Nu-ţi cer nimic din ce-ai jurat
Lui Paul Gauguin —
Zugravul tău tahitizat —
Pe care-abia sosit în Paradis
Tu l-ai minţit
Şi l-ai ucis
Cu-acelaşi biblic „fruct oprit”…

Pacificul mi-e martor credincios
Că sufletul ţi-e-ntors pe dos…

Nu-mi jura, deci, că mă iubeşti,
Nu-mi jura, căci aşa cum eşti —
O biată insulară jucărie
Cu zece şiruri de mărgean la gât —
Când juri că ştii
Tot ce nu ştii,
Tu nu eşti altceva decât
Un strop de tropicală nebunie
Într-un vârtej marin de apă vie…

Iar mâine-n zori când voi pleca
Nu te-ntrista
Că-mi vei sfârşi tu singură romanţa…
Nu te-ntrista, fiindcă şi eu —
Mi-e martor bunul Dumnezeu —
Tot singur voi sfârşi-o-n Franţa…