Romanţa nordică
lui Mihail Samarineanu

În portul blond al unei mări din Nord,
Au debarcat corsarii bruni din Sud.
Şi-n portul blond al unei mări din Nord,
Greoaiele otgoane se aud
Cântând barbar, cântând în dezacord
Cu albatroşii tristului fiord.
În portul blond bătrânii mateloţi
Privesc tăcuţi la noii debarcaţi,
Şi-n portul blond bătrânii mateloţi
Par nişte blonzi copii, înfioraţi
De cântecele brunilor piloţi,
Încremeniţi cu mâinile pe roţi.

Artişti pribegi şi oaspeţi nepoftiţi,
Bătuţi de vânt şi-adesea de noroc,
Artişti pribegi şi oaspeţi nepoftiţi,
Corsarii bruni repetă-acelaşi joc,
Şi-n porturile blonde-abia sosiţi,
Pornesc din nou şi-n veci netălmăciţi.

Şi-n timp ce-albastrul mării uniform
Le-adoarme-n cânt tristeţile de ieri,
Şi-n timp ce-albastrul mării uniform
Deşteaptă-n ei eterne primăveri,
În portul blond, ca-ntr-un gheţar enorm,
Autohtonii tremură… şi-adorm!…

Categorii poezii: