Caută
Close this search box.

Romanța celor trei galere
lui Horia Oprescu

În rada portului,
La cheiul pe care astăzi cresc castanii,
În rada portului, ce pare o lacrimă-a Mediteranei,
Dorm trei galere ancorate de zeci de ani,
Dorm trei galere,
Ce poartă-n pupe încrustate
Trei nume spaniole:
Xeres,
Estremadura
Și-Alicante…

Dorm tristele galere…
Anii
Le-au putrezit pe jumătate,
Și lanțul ancorelor grele
Le-a ruginit de mult în apă.
Furtunile fără de număr
Le-au înecat răzbunătoare
Matrozii, unii după alții,
Iar căpitanii
Dorm fiecare-n câte-o groapă
Săpată-n câte-un fund de mare!…
Și-așa cum dorm, nedespărțite ―
Ca trei tovarășe de luptă,
Ca niște suveniruri smulse îndepărtatului trecut ―
Par trei sicriuri profanate
Din care morții-au dispărut
Cu-ntregile comori de aur
Și pietre scumpe ―
Adunate
De cei ce le mânau pe-Atlantic,
Din țărm în țărm,
Din val în val,
De cei ce le-ancorau cu grijă pe coasta-Antilelor bogate
Și-n urmă le-ndreptau cu grabă ―
Ca niște păsări albe-n zbor ―
Din insula San-Salvador
Spre Spania ―
Spre taciturnul și lacomul Escurial!

Categorii poezii: