Romanţa amantelor de ieri
Où sont nos amoureuses?…
Elles sont au tombeau.

GÉRARD DE NERVAL

Amante cu ochi verzi,
Amante cu ochi adânci ca fundul zării
Şi buzele calde-nsângerate
Ca-albastru-n ceasul înserării;
Voi, ce-aţi murit demult
Şi totuşi nu v-aţi găsit încă mormântul,
Sub ce ferestre-n veci închise şi cu perdelele lăsate
Mi-aţi îngropat de-a pururi cântul?

Amante cu ochi verzi,
Amante cu ochi adânci ca fundul zării!…

Pe vatra sufletelor voastre, sărmană vatră funerară
Mormânt de patimi potolite ―
În lungi acorduri de chitară
V-am presărat garoafe roşii ca nişte buze-nsângerate
Ce-ar vrea să re’nvieze morţii
Din vechi coşciuguri putrezite
Prin cimitirele uitate.
Pe vatra sufletului vostru, sărmană vatră funerară,
Jertfitu-mi-am credinţa-n stele şi-n ochii voştri verzi!

Eram
Duhovnicul ce v-ascultasem
Şi de trecut vă dezlegam ―
Eram un Crist-copil ce moare negându-şi biblia barbară
În spasmurile-nfiorării şi-n caldul vis ce-l întrupasem
Pe şase strune de chitară…

Amante cu ochi verzi,
Amante cu ochi adânci ca fundul zării
Sub ce ferestre-n veci închise
Mi-aţi îngropat de-a pururi cântul?…
Voi, moartelor nemuritoare,
Veniţi, căci v-am găsit mormântul…
Veniţi cu toate-n cimitirul
Ce-n biata-mi inimă-şi deschide
Largi porţile să vă primească…
Veniţi, schelete călătoare,
Veniţi, sărmane Danaide,
Cu buze calde-nsângerate ca-albastru-n ceasul înserării!