Retrospectivă sentimentală
lui Eugen Herovan

Prevăd oraşul pribegiei mele ―
Nepreţuit motiv de inspirare ―
Cu-acelaşi Vodă Cuza tronând în piaţa mare,
Îndurerat de-atâtea vremuri grele…

Ştefan cel Sfânt şi-arată buzduganul…
Cu care-nspăimântase întreg aliotmanul…
Miron Costin letopiseţu-şi scrie
Cu sângele Moldovei ― izvor de apă vie…
În jilţul lui, Asachi ― poet şi fabulist ―
Pledează şi-astăzi pentru „curentul latinist”…
În faţa teatrului, Vasile Alecsandri
Se-ntreabă ca Hamlet: „A fi sau… a nu fi?…”
Mihail Kogâlniceanu, la Copou,
Repetă un capitol istoric veşnic nou…
Sărmanul Eminescu, într-un cearşaf de baie,
Şi-aşteaptă epigonii flămânzi ca să-l despoaie,
Şi-n timp ce turnul Goliei se-ntreabă ce să facă ―
Să-şi plângă gloria defunctă sau să tacă ―
Biserica ― minune unică ― Sfântul Sava,
Ea singură-ţi surâde, că-şi re’nnoieşte slava!…

Mâhnit de-atâtea regăsiri în mine,
Îmi lăcrimează ochii de ciudă şi ruşine,
Şi cum n-aud pe nimeni urându-mi „noapte bună”,
Cobor tăcut spre gară, cu Iaşii… mână-n mână!…