Primăvară rurală
doctorului V. Voiculescu

Primăvara, fată mare,
A sosit în sat la noi,
Ca un cântec de cimpoi
Într-o zi de sărbătoare…
A picat azi-dimineaţă
Şi, abia intrată-n sat,
Satul tot s-a deşteptat
În parfum de izmă creaţă!…

Primăvara, fată mare,
Vine-n fiecare an
În pantofi de magheran,
Dăruiţi de Sfântul Soare…
Şi de’ndată ce-şi arată
Fecioria-mprospătată,
Toţi în jurul ei fac roată!…
Toţi copiii
Şi bătrânii
Îşi umflă, la fel, plămânii
Şi-şi fac cruce de-aşa fată ―
Doctoriţă fără plată…

Îi deschid ferestrele
Să le-alunge boalele
Şi dihonia din case…
O ridică-n osanale
Ca pe-o scară de mătase,
Până-n ceru-al şaptelea…
Şi-apoi
O pornesc cu ea
Pe şosea,
Până la fântână-n vale,
Ca s-o spele pe picioare,
Fiindcă-n fiecare an
Când soseşte-n sat la noi,
În pantofi de magheran ―
Primăvara, fată mare,
Toată-i plină de… noroi!