Primăvara – pastel pesimist

Tot plouă! A! Ce primăvară!
Cum curge fără să mai stea
Se-ntinde ceaţa grea p-afară,
Pe cerul sumbru nici o stea.

E frig… şi apa mocirloasă
Infectă aerul curat,
La câmp e baltă mlăştinoasă
Şi codrul doarme întristat.

Sunt trişti şi corbi-n deal la vie,
Cobesc din nou a iarnă grea ;
Plouate vrăbii cad o mie,
Nu vezi zburând o rândunea.

O barză, cu pas pe măsură
Soseşte ca explorator…
Şi plouă… plouă… -n bătătură,
Pustiu… Departe pleacă-n zbor.

Tot plouă, plouă, inundează…
Mai vin şi ape din zăpezi ;
Umflate, apele spumează,
Torente curg din codrii verzi.

În ţarini grâul putrezeşte,
Sub piatră-n deal vii se-ngrop;
De ploi plugarul sărăceşte,
Mălai, făină, nu e strop.

Şi soarele, o slabă razăCând o mai pierde printre nori,
O tristă baltă luminează
Fără apus şi fără zori.