Primăvara

Să fii, nu-i treaba prea ușoară,
și grădinar, și primăvară…

Cu soarele mereu în față,
pornisem dis-de-dimineață

cînd, întîlnind o ciocîrlie,
mi-a fluierat o melodie.

Apoi, pe-a parcului cărare,
m-a prins un bobocel de floare

și m-a rugat, cu voce slabă
să-i dau petale mai degrabă…

Puteam să plec? O gărgăriță
m-a invitat la periniță.

punîndu-mi colo, zîmbitoare,
o frunză verde la picioare!

Dar, cînd să ies și din grădină,
îmi taie calea o albină

și, salutîndu-mă, îmi cere
o nouă lecție de miere!

I-am dat-o și-am plecat îndată.
La poarta școlii, însă, iată!

un roi…vocal iar mă oprește,
rugîndu-mă…copilărește,

s-aduc, de drag, acestei ore
un buchețel de flori… sonore!

Și…copilașii nu se lasă!
Cîntînd, au și intrat în clasă!