Caută
Close this search box.

Presimţire

Am să vă las şi-am să mă duc
în vârful frunzelor de nuc
şi-o să-mi gustaţi râsul amar
poate din ce în ce mai rar.
O să mă fac foarte distins,
(să ştiţi c-am fost cândva un ins)
şi-am să vă las şi-am să mă duc
în vârful frunzelor de nuc.
Spre Munţi am să mă duc frumos
suplu şi tragic pân-la os,
am să mă îmbrac precum un mire
sosit în zori la mănăstire.
Şi n-o să ştiţi de ce-am plecat
în noaptea grea ca un oftat.
Nu mai am Timp şi-am să mă duc
în vârful frunzelor de nuc.
Mi-e dor de coama unui cal
şi de-o colină din Ardeal.

Categorii poezii:

LICHIDĂRI