Pocăința hoțului

Cand Hristos cu spini pre fr unte, 
Pre cruce rastignit murea, 
Intunecimea-naltul munte
Golgotha toata-acoperea.
Atunci un hot privind in sus, 
Cu ochi aprinsi de pocainta, 
Strigat-a catre Iisus, 
Marturisind a sa credinta:
„In slava raiului, Stapane, 
Tu sa ma pomenesti pe mine!“
De-atunci si noi cu plecaciune
Rostim aceasta rugaciune.
Nu-i vorba, de rabdat ii greu, 
Cand cineva te prigoneste, 

Dar, frate, pentru acest rau
Acel de Sus te rasplateste.
Si vrajba, pizma, ele-odata
Gasi-vor dreapta judecata.
Nu-i vorba, ca putem si noi, 
Rabdand obide si nevoi, 
Sa rasplatim. Dar ce folos
Cand calci por unca lui Hristos
Si pilda Lui? Dar daca stai
La indoiala, ce-ti ramane, 
Decat ca sa-ti aduci aminte
De ale lui Hristos cuvinte
Cand l-au iertat pe hot: „Cu mine
Vei fi tu azi in rai“. Crestine, 
Gandeste. Cand Hristos il iarta
Pe-un hot si-i da o sfanta soarta, 
Ti-a da El tie ier taciune
Cand tu cu zisa rugaciune
Pe buze — vrajba tii in gand, 
Porunca Domnului calcand?