Ploaie urbană
lui Corneliu Moldovanu

Plouă!…
În oraşul nostru românesc
Plouă aşa cum ştim cu toţi că plouă ―
Plouă „gris” ca-ntr-o estampă japoneză…

Pietonii pe trotuare se răresc,
O trăsură cu un „Chrysler” în viteză,
Trec în sens invers
Şi se ciocnesc…
Iar un popă cu sutana nouă
Stă lipit de chioşcul de ziare,
Ca un Crist de abanos într-o vitrină
Plină
Cu tot felul de obiecte rare…

Plouă…
Şi-n oraşul nostru ploaia cântă,
Cântă ca un fonograf stricat…
De trei zile şi trei nopţi, neîncetat,
Un tenor cu vocea falsă se frământă
Şi pe străzi,
Şi-n curte la palat…

Un tramvai se-ntoarce de la gară,
Şi-n tramvaiul plin de pasageri
Toată lumea cântă-n cor pe dinafară,
Ce-a cântat şi ieri,
Şi-alaltăieri…
Plouă!…
Şi-n oraşul nostru românesc,
Bântuit de gripă şi ftizie,
Tinerii fumează şi tuşesc,
Iar bătrânii dorm în veşnicie,
Ca soluţiile puse-n… (paranteză)…

Plouă „gris” ca-ntr-o estampă japoneză…