Ploaia Sfântului Ilie

Plouă!…
Zi şi noapte, plouă ―
Ploaie veche,
Ploaie nouă,
Ploaie-n rate
Calculate
De cerescul cămătar,
Şi la termen, achitate ―
Să ne spele de păcate
După noul calendar…

Ploaia Sfântului Ilie
Abia stă…
Şi-cepe iar!…

Parcă-ar fi o păpădie
Ca barba Sfinţiei sale ―
Barbă fără-asemănare,
Ce se spulberă-n spirale,
Peste „România Mare”,
Pe care Sfântul Ilie
Ar fi luat-o cu chirie
Pentru… hidroterapie!…
Plouă!…
Zi şi noapte, plouă…
Plouă-aşa cum se ştie
Să mai fi plouat cândva…
Ca şi cum Sfinţia sa
N-ar fi om de omenie,
Şi-ar fi ―

Doamne!… Cum să zic?…
Om ca noi ― la suflet mic ―
Om adică, cu păcat,
Nu chiar sfânt adevărat…

Plouă!…
Zi şi noapte, plouă…
Plouă-aşa ca şi cum ploaia
N-ar fi ploaie, ci… potop!…

Stop, Sfinte Ilie…
Stop!…
Domoleşte-ţi telegarii
Şi mai crapă-ţi barba-n două,
Că de când tot plouă… plouă,
Ploaie veche,
Ploaie nouă,
Ne-au murit toţi cărturarii
De ftizie,
Şi-n spital
Nu ne-a mai rămas decât
Un opet, cu-o tuse-n gât
Ca o strofă de… cristal!…
Nu-l lăsa, Sfinte, să moară,
Că-i păcat de-aşa comoară!…
Nu-l lăsa să moară-n ploaie
Ca pe biată cucuvaie…

Iar de-o fi să fie-aşa
Cum socoţi Sfinţia ta,
Vreau să zic
Să-l pedepseşti
Pentru faptele-i lumeşti,
Dă-i cerneală şi hârtie
Şi-un consemn ceresc,
Să-şi scrie
Ultima lui poezie:
Ploaia Sfântului Ilie!…