Plină de bucurie m-am deșteptat …

Plină de bucurie m-am deșteptat:
Mai am o zi.

Am scris poemele mele de lângă moarte,
Răcoarea tărâmului necunoscut mă bătea în față,
Eu socoteam: mai am o dimineață,
Și scriam mai departe.

Oamenii se ucideau între ei
Uitând frumusețea dintâi
A lumii, și legea iubirii,
Prea simplă, o știau trandafirii

Și câinii mereu credincioși.

Mă bate în față răcoarea morții,
S-au fost deschis canaturile porții,
Văd întunericul.
Vâslește, vâslește puternicul
Charon, aud lopețile.
În urma mea rămân diminețile.