Pictorița

Daniela stă-n grădină
Și pictează o albină:
Trasează un mic rotund
Și antenele, pe rând.

Un oval, legat de cap,
Este corpul cel cu ac,
Iar pe el, făcând pereche,
Aripile transparente.

Din a tubului culoare
Iată că se naște-o floare:
E un disc galben și mare,
Festonat cu lungi petale…

Floarea râde, e-ncântată:
„Cred că sunt adevărată!”

Categorii poezii: