Pe strada Meţianu

Pe strada Meţianu la numărul doi
am avut o amantă bătrână.
Mă-nvăţa să dansez, avea bani şi-un pisoi
dormitând pe un divan într-o rână.

Am iubit-o nespus. Eram tânăr şi bleg,
(bughiseam la liceu limba rusă).
Ea plângea uneori şi-mi dădea să-nţeleg
că mi-a fost totdeauna supusă.

O iubeau şi-alţi bărbaţi, un flamingo era,
în oraşul acela de pustă.
Se-mbracă vaporos şi pe Corso trecea
Legănându-şi făptura augustă.

Am plecat. S-a topit, resemnată, târziu
doamna mea ca un fluture sferic.
Şi pe strada Meţianu, acasă când vin
trec străin şi bătrân şi eteric.