Caută
Close this search box.

Pe Oceanul Vremii

Un an, de când cu tine pe-al vremi iocean
Plutind, viata-mi pare un cântec…O , ce an!
Ce an de fericire! Si noice putem oare?
Sa-l pironim?! … În vremurire începute moare,
Si moartea-i ca calaul, de bine ne desparte!
O, timp, Saturn! te-ndura, si tine-ne des parte!
Rentinereste visul, iubirea noastra mare-
Un vas sub cer albastru si pe-o albastramare!
Atâtea calde inimi astan trecu legând,
Ca parca vad pe-acelasi amant reculegând,
Fugind de-a lungul vremii, pribaga, Messalina!
Ce-mi pasa ca la urma ma baga messa Lina?
Amici! S-a voastre bunuri pe veciperdutc vi-s,
Când ziceti: “Taci, Chimera, ca nu sper! du-te vis!”

Categorii poezii: