Păpușa automată

Doamne!
Ce-am pățit aseară!…
De-a fost faptă de ocară,
Să mă ierți, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o așa?…

Cineva ―
Dar nu știu cine,
O păpușă automată ―
A intrat fără să bată
În odaia mea…
A intrat fără rușine ―
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Și râzând
Ha, ha, ha, ha!…
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
Pe un tort de ciocolată!…

Doamne, Doamne!…
Ce rușine!…
Dar eu ce puteam să-i fac?…
Să-i dau brânci?
S-o strâng de gât?
S-o omor?…
Sau să-i dau pace?
Nu puteam să fac decât
Să-nchid ochii
Și să tac…
Că păpușii n-ai ce-i face,
Și păpușa, dacă vrea,
Mori cu zile pentru ea!…

Cine ești, păpușă mică,
Cu ochi verzi de levănțică
Și cu unghii de urzică?…
Cine ești, păpușă blondă,
Cu prezența vagabondă
Când p-aici…
Când pe colea ―
Până și-n odaia mea?…
Cine ești
Și ce poftești?
Vrei odaie cu chirie.
Sau un loc pentru vecie?…

Păpușică prost crescută ―
Ochi căscați
Și gură mută ―
De ce taci și nu vorbești?…
Sau, ca zâna din povești,
Nici tu nu știi cine ești?…
Fii cuminte…
Și-nțelege
Că păpușa, când se strică,S-a sfârșit,
Nu se mai drege
Chiar când este-o păpușică
Cum ești tu ―
Păpușă mică,
Cu prezența indecentă,
Ca Ofelia dementă…

Fii cuminte…
Și-astă-seară,
Nu mai hoinări pe-afară
Ca o biată „pierde-vară”.
Fii cuminte
Și, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!…
Stai colea,
Pe canapea ―
Lângă mine…
Uite-așa!…
Ca păpușile-n vitrine
Sau ca sfintele creștine
Când Cristos le convertea!…

Și de milă ― că era,
Biata fată,
Goală toată…
Și n-avea nimic pe ea,
Nici măcar o pijama… ―
I-am împrumutat pe-a mea!…

Iată vina mea de-aseară ―
Mai mult vină literară!…

Dar de-aseară, Doamne sfinte,
Păpușica e cuminte!…