Caută
Close this search box.

O istorie veche

Cu flori de crâng
Te’mpodobești, te ține beată,
Dar n’ai simțit tu niciodată
Că florile din plete plâng?
Sărmana fată!

Trecând pe lunci
Tu rupi o floare’mbobocită,
Și’o floare ce’i? Nu ești oprită
S’o rupi când vrei, și s’o arunci
Apoi strivită.

Și tu socoți
Că toată vorba e jurată,
Că tot ce’mi spui e spus o dată
Iubitul tău e cum sunt toți ,
Și ce’i o fată?

Tu vrei să plăci
Acelui ce, cuprins te’aprinde,
Când tu aprinsă’l vei cuprinde,
Tu vrei un pat de flori să’i faci?
Și el te vinde!

Și va pieri
Din veselii tăi ochi splendoarea
Te vei topi, tu’nfloritoarea,
Și aruncată’n drum vei fi
Și tu, ca floarea.

Și poate crezi
Că floare iarăși te poți face,
Că plânsetul cu vremea tace?
Dar caută în pieptul tău, să vezi
E-ntr-nsul pace?

Categorii poezii: