O cruciuliță pusă-n piept

După fereastra prinsă-n cârpe
Un copilaș viața-și duce,
Are-n gură numai bâlbe:
Coji de pâine, dor de cruce.

Lumea nu vede, doar năluca
Prietena lui întru chin
Așează-n inima-i cât nuca
Un fulg de viață și senin.

Adoarme, dar visează dulce
Un înger care îl mângâie
În suflet raze îi aduce:
Miros de pască și tămâie.

Se sprijină, o, prima dată,
În firavele lui picioare
Și fuge spre altar să vadă
Lumina vieții dătătoare.

„Hristos a înviat!” s-aude,
Îi curg în barbă lacrimi lungi,
Nu are cum să-i fie crudec
Cuvintele rostite-n rugi.

Lumea se miră că la tindă
Fereastra este-o arătare,
Prin raze de lumina intră
Hristos cu bunuri și mâncare.

Năluca lui dispare-ncet,
Lumea-n iubire este alta:
O cruciuliță prinsă-n piept
Îi potrivește-n viață soarta!