Mugurașii sunt fetițe?

Pe o rămurică udă,
A plesnit, și nu de ciudă,
Mugurașul cât o boabă,
Curios lumea s-o vadă.

– Mare taină! a strigat.
Cum de-s în alb îmbrăcat?
Băiat în rochiță fină?
Parcă sunt o balerină!

O vrabiuță vioaie,
Mândră tare, se înfoaie
Că poate să-l lămurească:
– E o ținută firească!

Șade-n dubii, dar deodată
Zeci de muguri se arată
Și plesnind, iată-s fetițe,
Șiruri albe pe crenguțe.

Vrăbiuța „Știe-Tot”,
Meditează: „Eu socot
Că nu știu tot, ci doar am fițe,
Mugurii oare-s fetițe?!”