Caută
Close this search box.

Moarte, fugi

Am urât această lume!
Şi cum pot să n-o urăsc?
Un necaz nu se sfârşeşte,
Alte-n loc se pregătesc!

Şi sperând de-o zi pe alta
Văz că sper tot în zadar,
Căci în loc de vreun bine
Chinul meu e mai amar,

De aceea, eu adese
Tot suspin după sicriu;
Dar… ah! cine-mi poate spune
Şi-n mormânt cum o să fiu!

Poate-acolo mă aşteaptă
Un necaz cu mult mai greu;
M-am deprins cu chinul lumii
Moarte, fugi când te chem eu!

Categorii poezii: