Ioan Alexandru

Ioan Alexandru a fost poet, publicist, eseist și om politic român. A început să devină cunoscut în mediile literare clujene încă din perioada studiilor liceale, în 1960 debutând cu poezia Floarea mea în revista „Tribuna” din Cluj. Este cunoscut și pentru implicațiile sale politice, în 1989, pe 21 Decembrie, participând la manifestațiile revoluționare din București. Acesta a fost ales în anul 1990 deputat de Hunedoara în Parlamentul României și în 1992 a fost ales senator de Arad în Parlamentul României. Pe 16 septembrie 2000, poetul s-a stins din viață la Bonn.

Despre Ioan Alexandru

Ioan Alexandru s-a născut în noaptea de 25 Decembrie 1941 în localitatea Topa Mică, județul Cluj. Și-a petrecut copilăria în satul natal, dar și la Berind, unde era „mama bătrână Todosia”, sat din Transilvania în care locuiau oameni viguroși, păstrători de tradiție și rânduieli. În 1958, după școala făcută în satul natal, devine elev la Școala Medie „G. Barițiu” din Cluj, unde îl cunoaște și pe celebrul autor Lucian Blaga. În iunie-iulie 1962 finalizează studiile liceale și susține examenul de maturitate, iar în Decembrie, cu numele Șandor I. Ioan, este înmatriculat la secția Limba și literatura română  din cadrul facultății de Filologie a Universității din Cluj. În 1964 promovează anul I la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj și se transferă apoi la Facultatea De Filosofie a Universității din București. În 1968, dupa finalizarea studiilor universitare la Universitatea din București, a fost reținut ca asistent la Catedra Eminescu, unde a început să introducă un stil de lucru inovator în activitatea de seminar din universități.

Activitatea literară a lui Ioan Alexandru estecomplexă și care a început încă din perioada studiilor liceale. În anul 1964, debuteazăeditorial cu volumul „Cum să vă spun“, semnat Ion Alexandru, la Bucureși. În același an devine membru al Uniunii Scriitorilor și se căsătorește cu Spitz Ulvine-Grete, care îi va dărui acestuia cinci copii. În decembrie 1966 își schimbă numele din Șandor Ioan în Alexandru Ioan. În 1969 îi apare la Editura Tineretului din București volumul „Vămile Pustiei“, cu dedicația: „Mamei, iar în anul 1973 îi apare volumul „Imnele Bucuriei“ la Editura Cartea Românească, an în care a obținut Doctoratul în Filologie cu teza „Patria la Pindar și Eminescu“, susținută la Universitatea din București. De-a lungul cariei sale literare, acesta a publicat numeroase scrieri, a susținut diverse recitaluri poetice și a tradus numeroase opere literare.

În timpul unui discurs pe care îl susținea la o adunare populară cu caracter religios/ecumenic, pe 13 iunie 1994 la Arad, a suferit un accident cerebral, acesta fiind transferat de urgență la Spitalul Județean Arad, iar a doua zi, cu elicopterul, la Spitalul Universitar din Szeged. După ce a acesta a fost stabilizat a fost transferat la o clinică de recuperare din Karlsruhe, iar după externare acesta a continuat să locuiască la Bonn, unde s-a stabilit cu familia. Câțiva ani mai târziu se anunța decesul acestuia la Bonn.