Caută
Close this search box.

Întoarcere

Vor fi și-atuncea ierburi și zăpezi…
Tu, ochi, cum ai să rabzi să nu le vezi?
„Ba nu, mai pe-nnoptate-am să mă scol,
să dau livezii, stupilor, ocol,
să mângâi lemnul ușilor de-acasă
și păpușoii galbeni pe mătasă.

Dulăii vor veni să mă miroase,
cu boturile negre, somnoroase,
și gudurând spinările: «stăpână,
de unde vii, că mirosi a țărână?»…”

Categorii poezii:

LICHIDĂRI