Caută
Close this search box.

Întâmplări cu Lăcomel

Lăcomel se zgăibărase
Pe trei case caraghioase.
Prima casă era grasă,
Cu terasă făinoasă,

Cu burlane macaroane,
Şi scăriţă de alviţă.
Lăcomel, un coate-goale,
Pofticios după sarmale,

Cum stătea pe-acoperiş,
Ronţăind ţigla de griş,
A văzut un geam deschis,
Şi, sărindu-l, ce şi-a zis?

Să se uite ce mâncări
Ţin mămicile-n cămări,
Să se sature din toate
Bucăţelele sărate,

Din cârnaţii atârnaţii,
Că n-ajung la ei nici taţii.
Lăcomel e un pungaş
De piftii şi păpănasi.

S-a gândit o zi şi-o noapte
Cum să facă rost de lapte.
Laptele e pus la ger
Tocmai într-un frigider.

Întâlnindu-se cu-o vacă,
A-ntrebat-o cum să facă.
Vaca spre păşune-l mână,
Că acolo, zice dânsa,
Curge lapte, creşte brânză.

Da-n păşune, cum să zic,
Nici tu lapte, nici nimic,
A tot stat cu cana-n mână
Ca să-i dea vaca smântână.

De necaz şi de poftit
Lăcomel s-a-mbolnăvit.
Nici tu lapte, nici nimic,
Din grăsun şi din voinic,

A rămas o slăbătură,
Numai ochi, urechi şi gură.
Burta lui, ca pepenaşul,
Se scobise ca făraşul..

Categorii poezii: