Inscripție de femeie

Orânduirea firii a sorocit să fie
Copila diafană bărbatului soţie.
Plăpândă libelulă, în mâna lui păroasă,
E crudă ca lăstarul de crin şi chiparoasă.
Ea-l place că e teafăr şi dur-şi om de treabă,
Nu şovăie, nu-ntârzie, nu-ntreabă.
Porneşte drept nainte şi-ajunge ţintă drept,
E răspicat şi înţelept.
Strădania şi munca lui aspră pentru tine
Fac zilele să-ţi fie mai mari şi mai pline.
I s-au zdrobit genunchii şi i s-a frânt spinarea,
Să-şi merite şi blidul gustos şi sărutarea.
Din fundul mării smulge-n şirag mărgăritare
Pentru grumazul zveltei şi chipeşei fecioare.
Din noapte ia ciorchinii de stele şi scântei
Pentru brăţări, paftale, inele şi cercei,
Luceferii de aur din piatră seacă-i scoate,
Muşcat de colţii stâncii şi sângerând în coate.
E jertfa lui de sine, aprinsă de-o idee.
Ideea, ca şi lupta şi pasiunea-i tot femeie.
Sunt toate ale tale şi toate pentru tine.
De nu, atuncea pentru cine?
Căci darurile toate aduse ţie ți-s,
Primind în schimb o floare, fragilului tău surâs.
Făptură de petală şi de bob de rouă,
Dă-i zilnic dimineaţă o bucurie nouă,
Ofrandă de răsplată e poezia lui,
O altă mai suavă şi mai cinstită, nu-i.