Caută
Close this search box.

În jocul întoarcerii

Pe marginea Vistulei
sămănătorii se uită pierduți în sorburi.
O, pe subt ziduri și-n scorburi
cîte jivinii și șoapte!
Acum o mie de ani
cronicar eram aici unui noroc schimbăcios,
cronicar român fugit spre miazănoapte.
Pe marginea Vistulei
mi-am îngropat în nisip voievodul.
Fără sfîrșit, iară și iară
i-a dat prin tîmple și degete rodul.
Aci e și turnul cu punțile trase.
Cocoșul de fier mi-amintește c-un strigăt
de cîte ori străbune furtuni și galbene vînturi
trec peste case.

Categorii poezii:

LICHIDĂRI