Idilă

De cum a pătruns lumina
În odaia de la drum,
Grațioasa violetă
Se învăluie-n parfum.

Își rotește aferată
Fustele de catifea,
Și pe vârfuri se înalță
Pe fereastră-a se uită.

Căci zărit-a pe-nserate,
Cum în zborul lui ușor,
Un fluture de mătase
I-a zâmbit curtenitor.

Iată-l că din nou apare!
Ochii-i sunt o scânteiere…
Ea, sfioasă îi trimite
Un sărut, pe-o adiere.