Caută
Close this search box.

Fidelul câine

In noaptea asta, paşnic şi integru,
Grăbind să prind penultimul metrou,
Un câine maidanez, flocos şi negru
Scâncea în urma mea ca un ecou.
M-o fi simţind că sunt stingher ca el?
vroia să mă-nsoţească credincios?
Şi oamenii şi câinii au un fel
de-a se împrietenii după miros.
i-am spus: n-ai voie-n subterană,
rămâi sub cerul liber şi deschis.
Pari un călugăr tânăr în sutană,
nu vezi anunţul? Scrie: interzis!
Tenace şi nepăsător şi tânăr
mi s-a alăturat până la strungi.
L-am ridicat, l-am aşezat pe umăr:
câine duios, unde ai vrea s-ajungi?
Ţac-ţac, doi lei. Liberă calea,
dar el rămase trist şi indulgent
când supraveghetoarea a zis: ,,Valea!
Se poate? Eşti un om inteligent”…
Eu am pătruns, el a rămas de piatră
înspăimântat de barele de-oţel.
De-atuncea, noaptea, îl aud cum latră
în somnul meu, nedumerit, fidel…

Categorii poezii: