Fără nume
O carte-mi tine-ades tovarășieȘi-a mai rămas pe rândurile ei,Ca pulberea de soare străvezie,Lumina unui gând din ochii tăi.
Stau astfel vremea fără s-o mai număr;Mă-nșală visul bun și mă gândescCă-mi urmarești lectura peste umăr,Și, dacă taci, e pentru că citesc.