Face oricine ce vrea

În grădina mea, şirete,
Piersicile-s violete,

Iar prunele, şi mai şi,
S-au făcut portocalii;

Căţăraţi cu mult dichis,
Strugurii cresc în cais;

Castraveţii cum să spun,
Au pornit să urce-n prun,

Pe-o tulpină de mărar,
Se roşeşte-un gogoşar;

Sub o frunză de măcriş,
Creşte-o floare pe furiş;

Sub o tufă de urzici,
Ziua doarme-un licurici;

Sub un fir de caprifoi,
Stă şi toarce un pisoi;

La umbră de pătrunjel,
Doarme dus şi un căţel;

Profitând că nu-s un zbir,
A crescut şi-un fir de pir;

Şi văzând că-i slobodă;
Creşte-n voie-o lobodă,

Ba, ceea ce-i prea de tot
Se întinde şi-un troscot;

Iar un dovlecel grăbit
Sare gardul ilicit.

Ce să fac? Tot ce se poate
Că-i prea multă libertate.

Mi-a spus mie o furnică
Multă libertate strică.

Iar o viespe rea de gură
Mi-a spus că-i harababură.

Dar nu vreau să schimb nimic,
De aceea şi eu zic:

Uite că-n grădina mea
Face oricine ce vrea.