Caută
Close this search box.

Ev tehnic

Veghem peste atomi și molecule.
Cimentul are sânge și artere.
Dăm pietrei duh și fantei înviere,
visăm în nituri și gândim în scule.

În cosmos ctitori și-arhitecți de sfere,
dorim geneze noi și nesătule,
vecia calculând-o în pendule,
genunea în compasuri și echere.

Și, cum, flămând, oțelul suie-n spații,
iar viața noastră-și află împăcarea
cu volții, cu amperii și cu vații,

jos, sub beton, ținându-și răsuflarea,
îngheață omul pus în ecuații
și gem Iubirea, Mila și Iertarea.

Categorii poezii:

LICHIDĂRI