Dumbrava roșie

Mușchiul reavăn, negrul murei
ține cumpăna căldurii.
Ieși zeiță din sandale –
vrerea e-a Măriei-Tale!

Și rămîi desculță-n rouă!
Tremură prelung în glas
întrebarea de-i aievea
astă clipă de popas.

Dobitoacele pădurii
cred în mine, cred în tine.
Întrupîndu-se tomnatic
sună soarele prin vine.

Capre roșii vin din vale –
copleșiți stăm amîndoi –
vin să-și uite fericirea
verii calde lîngă noi.