Caută
Close this search box.

Dumbravă africană

Da, negrii din dumbrava africană,
ce dragi îmi sînt ei, oamenii de humă!
Îi încarnează necurmat sub lună
telurică putere năzdrăvană.

Trăiesc prin obiceiul-poezie
de a păstra-ntre ei, sub streșini, cranii
de la străbuni-părinți: prezențe stranii,
în veci perpetuării chezășie!

Incendiu cînd se iscă-n așezare,
îi vezi zorind, cu cranii subsuoară,
să-și mîntuie-n păduri trecutul mare,
precum din mușiroi spart cu piciorul
în panică furnicile își cară
sub chip de ouă-larve – viitorul.

Categorii poezii: