Drumul sfîntului

„Fetele au îndrăgit balaurul”
(Motiv de poveste)

Pe cal turnat în oțele
Sfîntul Gheorghe caută semne
de drum – și în vînt
se oglindește pe rînd
în ape sfinte și rele.

Cînd numai umbră,
cînd numai om,
binecuvîntă pînea pe cîmpuri,
binecuvîntă vinul pe dealuri,
lovește pinteni de pom.

Mai tare strînge frîul de fier.
Fîlfîie peste șapte hotare
sălbaticul cer.
Subt planete galbene și fără de lege
se oprește și nu înțelege:
calul și-a pierdut potcoava de trei ori,
în urma lui copaci rămîn
cu cuiburi goale subțiori.

Duh vechi îi cîntă
mulcom subt tîmplă,
și-i schimbă-n legendă
tot ce se-ntîmplă.

Lîngă fîntîna secată de fulger
o fată iese în drum:
Sfîntule, cum să ți-o spun?
Sfîntule, mai departe nu te duce,
că toate fecioarele
în sate și pe livezi
te blestemă cu oase puse în cruce
să ți se frîngă sulița în solzii verzi,
aureola – cerc de aur
în fîntîna de balaur –
să ți-o pierzi.

Dar înalt ca de jertfă un fum
Sfîntul Gheorghe pornește iar.
La cumpăna apelor
bălaurul ascultă spre hotare deșarte
și-și lipește urechea de drum
s-audă și mai departe.

Pe cal turnat în oțele
Sfîntul Gheorghe caută semne
de drum și în vînt
se oglindește pe rînd
în ape sfinte și rele.