Deruta

Nu mai cunosc pe nimeni şi clipele-s incerte
Tot mai pierdut stau noaptea şi desluşesc la geam
Chipuri de prieteni palizi veniţi să mă mai certe
În somnul scurt şi negru, de mort, pe care-l am.
Mă plimb prin vălmăşagul oraşului isteric,
Mirat ca un călugăr care-a fugit din schit
Mă simt bătrân cât Lumea, am fost cândva eteric
Şi tigru-am fost de ochii hăitaşilor râvnit
Un semn ciudat pluteşte în aer ca o cruce
Purtată în spinarea unui Iisus modern,
Mi-e silă şi mi-e frică, şi n-am unde mă duce
Şi între azi şi mâine nu ştiu ce să discern.
M-aş repezi acasă, dar casa-i o poveste,
Un număr vechi de tablă pe-o stradă-n cartier.
M-aş repezi la mama, dar mama nu mai este:
Ea s-a făcut mireasă şi s-a mutat în cer…