Caută
Close this search box.

Dedicație

Falangele acelei oboseli
De alge dezlegate către sud,
A tâmplei umbra din străine seri:
Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut.

La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse
În jilt adânc, Evreul Botezat.
Și mâinile, cascada unei rase,
Înfășurau cărbunele uzat.
“Stinse flăcări. Arsă, struna
S-a lasat în arcul lirei.
Cartea singură mi-e urna
Cu cenușile iubirii.”
Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzica-nalbă!
Acestui scris valah, ca din Sion
Ridici o nevăzut de scumpă nalba
Și — adiată — boarea altui zvon.
Un cânt de mat argint al palei Nine
Mai greu ca orbul lunii îl socot,
Curând un glas vom fi suind în tine
Cum Heine sună-ntr-însul versul got.

LICHIDĂRI