Caută
Close this search box.

Declin

Mă scutur calm de foi ca o pădure
și ca un cer mă desfrunzesc de stele,
sau ca-ntr-un lac, sub nuferi și inele,
mă tot scufund spre adâncimi obscure.

Din toată zarea fulgerelor mele
se-ntorc, rănite, pajurile sure.
O așchie-mi rămase din secure,
și din prăjina steagului surcele…

Cântam, cândva, triumful aurorii,
nu ale nopții negre sarabande.
Și, dincolo de rânjetul vâltorii,

Visam să las hambare de ofrande
și-n urma mea superbe traiectorii,
un cer întreg de jerbe și ghirlande.

Categorii poezii: