Caută
Close this search box.

Dă-mi chipul tău

Dă-mi chipul tău, granit senin,
dă-mi duhul tău, senină iarbă,
în ne’mpacatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarbă!

Să nu mai spumege în piept,
sub îndoieli ori sub blesteme,
nici câte-n poftă mea le-aștept,
nici câte spaima mea le teme.

Vreau taină neștiinței reci
și-a nepăsării voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoială nu pătrunde.

Granit, da-mi neclintirea din
dumnezeiască-ți împietrire,
pentru-o lumina fără chin
și-o moarte fără răstignire!

Vreau, iarbă,-nteleptiunea ta
de-a nu-ți aduce-n veci aminte,
vreau harul tău de-a înfruntă
far-a privi nimic ‘nainte.

Să cresc în timp și infinit
din duhul tău, senină iarbă,
din duhul tău, senin granit,
în fericirea voastră oarbă.

LICHIDĂRI