Convoi

Rupţi şi slabi şi ciuruiţi de ploaie,
vineţi în amurgul citadin,
zornăim sub bura de venin,
poticniţi în fiarte şi noroaie.

Strâmbi de lanţ, de burniţă, de foame,
ducem boarfa noastră-ntr-o boccea
prin oraşul care nu ne vrea,
beat de abur cald şi de reclame.

Dinapoi mânaţi ca o cireadă,
suduiţi de paznici fumurii,
despoiem din ochi tutungerii,
brutării, femei, întreaga stradă.

Târgul, însă, fuge la o parte,
case şi lumini se trag-napoi,
să n-atingă haita de strigoi
care vin zăngănitori din moarte.

Şi drumeţii cu priviri grăbite,
mai grăbiţi din calea noastră pier,
să n-audă vaietul din fier,
nici să vadă foamea din orbite.

Rupţi şi slabi şi ciuruiţi de ploaie,
vineţi în amurgul citadin,
zornăim sub bura de venin,
poticniţi în fiare şi noroaie.

Doar aici, pe coasta noastră stângă,
Precista în treacăt şi-a culcat
palidul obraz înlăcrimat,
zăbovind o clipă să ne plângă.