Clopotele de Paști

Miezul nopții, e-o tăcere peste tot orașul, sfânta…
Dar deodată glas de clopot tot văzduhul îl frământă!

Da semnalul, că un tunet, primul, clopotul cel mare,
Grav, măreț vuind în noapte,-o războinică chemare

Răspândind talaz de sunet că talazurile marii,
Tot mai grav, tot mai departe, în adâncurile zării.

Deșteptat din somn, răspunde clopotul cel mijlociu,
Cam dogit, bătrânul clopot, dar sfătos, cucernic, viu…

În sfârșit, cu ritmul vesel, clopotele mici și ele
Bat sonor în noaptea clară sub albastru plin de stele,

Iar metalicele note revărsate val cu val
Par o grindină de aur pe-o cupola de cristal.

De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot
Își amestecă-armonia în acest feeric ropot.

-„Primăvară” lung răsună prin vazduhuri cadențat,
Iar ecoul blând răspunde: „Adevărat a înviat!”…

Și când templele sfințite deschid vechile lor porți
E-ntr-un gând întreg pământul: „A-nviat Christos din morți!”…

Fraților, când voci de clopot spun minunea lui Iisus,
Ridicați-va din țărna, va-naltati mai sus, mai sus!

Deșteptați-va și-aprindeți iarăși candelă vegherii
Salutați în mândre cânturi sărbătoarea primăverii.

Uniți glasurile voastre cu al clopotelor cor
Innoiti-va viață la al vieții sfânt izvor!…