Cișmigiu de vară

În bărci, îndrăgostiţii despică lacul plan.
(Prin parcuri, fericirea e, uneori, concretă.)
Un domn corect citeşte pe bancă o gazetă,
visează o dudue în mână c’un roman.

Plutesc, prin straturi, crinii pe aripi de serai
şi e un dans molatec de gladiole svelte…
Într’un careu, copiii, cu joc de mici unelte,
clădesc, râzând, castele, îngenunchiaţi în praf.

Curând, încep să sboare castelele spre cer
în vântul serii care le dă, perfid, ocolul.
Treci, meditând pe-alee că-i foarte vechi simbolul
şi-amar zâmbeşti la jocul acesta efemer.