Celei învinse

Ce glas de clopot –
O!… Ce glas de clopot spart și răgușit!…
Nu-l mai cunoști?
E-același glas ce ți-a urat – sunt ani de-atunci –
„Bine-ai venit!

Þi-aduci aminte cum suna
Ca-ntr-un ajun de sărbătoare?
Suna ca-n zilele când moare
Cineva!…
Suna ca și-azi ne’ncrezător
În viitorul morților!…

Ascultă-l bine –
Tu, ce porți în păr cununi de flori crescute
Pe țărmul mărilor străine,
Ascultă-l bine –
Tu, ce porți în ochi opalele-ntristării
Topite-n lacrimi verzi de Mare,
Ascultă-l bine –
Tu, ce porți pe buze purpura-nserării
Și-n glas cântări crepusculare,
Ascultă-l bine…

Ascultă-i notele de-aramă ce-ți par acum necunoscute
Și amintește-ți seara-n care –
Sunt ani de-atunci –
Ca și-astă-seară,
Veneam tăcuți ca primii oameni
Pe drumul celor dați afară
Din raiul primei fericiri…
E-același clopot de-altădată,
E-același grav proroc ce-mparte
Drumeților
Netălmăcite
Și cobitoare prorociri!…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Și-acum dă-mi mâinile,
Dă-mi ochii,
Dă-mi gura,
Dă-mi viața toată,
Sărmană-nvinsă, dă-mi trofeul victoriei,
Iar mâine-n zori
Fii liberă din nou
Și-ntoarce din drum pe noii-nvingători!…