Ceas de vară

I

Dulcele, ce începu,
cîntecul, l-auzi și tu?
Într-un lan pe un colnic
cîntă singur un voinic.

Pe sub zările fierbinți
sună secerea din zimți.

Huma s-a făcut în zi
ca din arse ciocîrlii,
ce s-au mistuit cîntînd,
înălțimile-ngînînd.

Vezi al ceasului străfund.
Aer curge. Sîntem prund.

II

Într-un lan pe un colnic
cîntă singur un voinic:
„Stă mîndra la sărutat
ca spicul la secerat”.

Cîntă singur un voinic
într-un lan pe un colnic

și nu știe cît de-adînc
taie-n inimă pe cîmp
un cuvînt de unul spus –
altora pe vînd adus.