Cavalcada

În freamăt lung de mare treapăt
Pe armăsari de-aramă grea,
Gonind s-ajungă pân’ la capăt,
Înalţi, cu pumnul pe plăsea,
Atâţia trec şi râd cum şchioapăt
În urma lor, pe gloaba mea.

În urma lor pe gloaba mea!

Galopul lor înghite poşte,
Potcoava sfarmă cremenea,
Sau scoală smârcuri să mă-mproşte
Cu smoala-i putredă şi rea,
Căci m-au lăsat la zeci de poşte
În urma lor, pe gloaba mea.

În urma lor pe gloaba mea!

Nu-i poticneşte-n drum nici sete,
Nici răni nu-şi spală la cişmea,
Nici munţii nu le stau perete.
Eu cad în fiece vâlcea,
Las zdrenţe-n fiece scaiete,
Julit mă urc pe gloaba mea.

În urma lor pe gloaba mea!

Şi cum merg cetele buimace
Spre nicăieri, spre nimenea,
Se-afundă goana în băltoace
Şi cade primul frânt din şa.
Pe lângă şanţu-n care zace
Eu trec la pas cu gloaba mea.

În urma lor pe gloaba mea!

Şi rând pe rând încep să cadă,
Le sună zaua-a tinichea,
Eu n-am nici zale, n-am nici spadă,
Dar cred într-un crâmpei de stea;
Şi-n timp ce corbii vin să-i roadă
Târâş mă urc pe gloaba mea.

‘Naintea lor pe gloaba mea!