Caută
Close this search box.

Capricii

S-apleacã primãvara pe fereşti,
Cu pãrul tot numai zulufi de soare,
Așa cum stai în umbrã şi zâmbeşti,
O fi crezut cã gura ta-i o floare.

Simţi rãsuflarea ei cu iz de ploi
Şi iarbã crudã scânteind sub coasã?
Sã nu te miști. Poate cã intrã-n casã.
Vom prinde-o, sã rãmânã printre noi.

Ba nu, cã – cine ştie – eşti în stare
Mai mult decât pe mine s-o iubeşti;
Şi-apoi îmi face rãu atâta soare.
Fii bun si lasã storul la fereşti.

1996

Categorii poezii: